Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bizarrerie)
1. ciudăţenie, extravaganţă; fantezie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confabulation, lat. confabulatio)
1. (glumeţ) conversaţie lungă şi intimă.
2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantasmagorie)
1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginaţii tulburate; vedenie.
2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înşelătoare.
3. idee bizară; aberaţie, elucubraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. gymkhana, it. gimcana)
1. întrecere automobilistică sau motociclistă care obligă pe participanţi să treacă obstacolele improvizate sau probe bizare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. grotesque, it. grottesco)
1. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar.
2. s. n. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase.
3. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești.
4. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă.
5. s. f. (teatru) gen de comedie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lunatique, lat. lunaticus)
1. adj., s. m. f. somnambul.
3. care are idei şi purtări ciudate, bizare.
4. (rar) fantastic, ireal; halucinant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)
1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini.
2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei.
3. operă, bucată muzicală, melodie; (prin ext.) totalitatea operelor muzicale.
4. ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans.
5. ~a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor.
6. ~ de scenă = muzică destinată să susțină sau să sporească efectul unui spectacol scenic.
7. ~ ambientală = muzică cu armonii ușoare și discrete, care servește ca sunet de fundal pentru o ocupație.
8. combinație armonioasă sau expresivă de sunete; suită, set de sunete care amintesc de muzică; zgomot, armonie.
9. formație instrumentală; orchestră.
11. (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal.
12. (la fig.) (fam.) vorbire repetată.