OK
X
blasfemie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. blasphemia)
1.
defăimare,
profanare
a
ceea
ce
este
considerat
sfânt;
blasfem.
blasfem
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. blasphème)
1.
blasfemie,
hulă.
2.
blestem.
blasfemia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (germ. blasphemieren)
1.
a
rosti
o
blasfemie,
a
huli.
hulitură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (huli + -tură)
1.
blasfemiere
a
ceva
considerat
sfânt;
hulire.
2.
calomniere;
(prin
ext.)
defăimare.
3.
facere
de
râs,
de
rușine,
de
ocară;
batjocorire.
4.
înjosire
a
cuiva
în
ochii
altora;
hulire.
5.
vorbe
de
ocară;
vorbe
de
rău
despre
cineva;
hulire.
6.
(prin
ext.)
disprețuire.
hulenie
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (sl. хоуление)
1.
blasfemie,
hulă.