Rezultate principale (Blazon,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blason)
1. ansamblu de semne distinctive care constituie emblema unui stat, a unui oraş, a unei familii nobile etc.; armoarii.
Rezultate secundare (Blazon,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blasonner)
1. a reprezenta, a descrie în termeni heraldici elementele componente ale unui blazon, ale unei steme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arma)
1. unealtă, maşină care serveşte pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forţele armate corespunzând unei activităţi specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. armoiries)
1. ansamblu de semne heraldice alcătuite din semne colorate, distinctive și simbolice, atribuite familiilor nobiliare, corporațiilor etc. și mai rar la indivizi; blazon.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blasonner)
1. a reprezenta, a descrie în termeni heraldici elementele componente ale unui blazon, ale unei steme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courtine)
1. fiecare dintre părţile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franţa).
2. zid de apărare al unei cetăţi între două turnuri sau bastioane succesive.
3. masiv de arbori sau arbuşti din cuprinsul unui spaţiu verde, dintr-o singură specie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. devise)
1. formulă scurtă care exprimă o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva.
2. (herald.) figură emblematică ce însoţeşte un scut, un blazon.
Parte de vorbire: I. adj. (fem.), II. s.f.
Origine: (fr. dextre, lat. dextra)
1. I. (despre o cochilie univalvă) răsucit de la stânga spre dreapta.
2. II. (herald.) partea dreaptă a unui blazon, a unui scut.