Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blende, fr. blende)
1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.
2. (fot.) diafragmă.
3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Hornblende, fr. hornblende)
1. alumosilicat natural de calciu, fier şi magneziu, negru sau verzui, în rocile eruptive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pechblende, germ. Pechblende)
1. oxid natural de uraniu, radioactiv, negru ca smoala şi lucios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cléveite)
1. pehblendă neagră-brună, care, prin încălzire, degajă heliu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)
1. muşchi care desparte toracele de abdomen.
2. membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale.
3. placă subţire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).
4. dispozitiv de închidere a unui recipient.
5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planşeu, placă.
6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.
7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. granodiorite)
1. rocă magmatică, intruzivă, asemănătoare granitului, din cuarţ, feldspat, hornblendă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hornblendite)
1. rocă granulară din hornblendă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indium)
1. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemănător cu aluminiul, care se găseşte în blendă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polonium)
1. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găseşte alături de radiu, în pehblendă.