Dictionar

blenoragie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blennorragie)

1. inflamație a mucoasei organelor genitale datorită unui gonococ; blenoree, gonoree.
 

antiblenoragic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiblennorragique)

1. (medicament) contra blenoragiei.
 

blenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. blennorrhée)

1. (med.) boală infecțioasă a mucoasei uretrei, fără fenomene inflamatorii; boală venerică contagioasă, manifestată prin scurgeri purulente, mâncărime et cetera; blenoragie.
 

gonococ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gonocoque)

1. microb specific blenoragiei.
 

gonoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gonorrhée)

1. (med.) infecție mucopurulentă a organelor genitale datorată gonococului; blenoragie.
 

blenoragic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. blennorragique)

1. (med.) care este legat de blenoragie; care se referă la gonoree.
2. care este atins blenoragie.
3. (sinon.) gonoreic.
 

sculament

Parte de vorbire:  s.n. (popular)  
Etimologie: (grec. σκουλαμέντο, it. scolamento)

1. (med.) infecție cu transmitere sexuală cauzată de o bacterie, gonococul, care se transmite în timpul actului sexual neprotejat; blenoragie.
2. (var. înv.) scolament, scurământ.