bloca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bloquer)

1. tr. a supune unei blocade.
2. a împiedica mișcarea, circulația etc.
3. a imobiliza într-o anumită poziție.
4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.
5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor prețuri, salarii fără autorizație guvernamentală.
6. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcționa.

autobloca

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (cf. fr. autobloquer)

1. a se bloca singur.
2. a (se) bloca automat.

blocadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blockade)

1. ansamblu de măsuri cu caracter diplomatic, militar sau economic pentru izolarea unui stat sau grup de state.
2. încercuire a unei cetăți pentru a împiedica orice legătură cu exteriorul; asediu.

blocaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blocage)

1. blocare.
2. fundație de piatră, de bolovani la un zid, la o șosea, stradă, cale ferată etc.
3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acțiune a adversarului sau pentru a proteja o acțiune proprie.
4. întrerupere a desfășurării unui proces sau a unei funcții fiziologice.

blocant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bloquant)

1. (substanță) a cărei acțiune farmacologică se realizează prin blocarea unor receptori.

blocare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bloca)

1. acțiunea de a (se) bloca.
2. (poligr.) culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului.
3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituții.
4. imposibilitate de funcționare, de aplicare a unei reguli.

debloca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débloquer)

1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja.
2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).
3. a desțepeni (mașini, aparate).
4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.
5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari).

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

ambuteia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. embuteiller)

1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația.
3. refl. a se încrucișa, a se împiedica.

ambuteiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embuteillage)

1. îmbuteliere.
2. blocare (a unor nave, a circulației rutiere etc.).

antileucemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antileucémique)

1. (substanță) capabilă a bloca micozele, în tratamentul leucozelor și leucemiilor.

autoblocaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoblocage)

1. dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.