Dictionar

Blond, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. blond)

1. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai.

2. bere = bere de culoare deschisă.

3. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă).


Blond-platinat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. blond-platiné)

1. blond cu reflexe argintii.


Blondin, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f
Origine: (fr. blondin)

1. blond.


Blond, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. blond)

1. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai.

2. bere = bere de culoare deschisă.

3. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă).


Blondin, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f
Origine: (fr. blondin)

1. blond.


Blond-platinat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. blond-platiné)

1. blond cu reflexe argintii.