Parte de vorbire: s.f.
Origine: (blând + -ețe)
1. însușirea omului blând; purtare de om blând; (înv.) blândeațe, (reg.) blândeță.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)
1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.
2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.
3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.
4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bénignité)
1. caracter a ceea ce este benign.
2. (med.) caracterul unei boli fără gravitate, al unui remediu inofensiv.
3. caracterul sau calitatea de a fi bun, blând și iertător.
4. (antonime) malignitate, incurabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonhomme)
1. om blând şi credul; om simplu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. dulciura)
1. dulceaţă, bunătate, blândeţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. férocité, lat. ferocitas)
1. caracterul a ceea ce este feroce; cruzime, sălbăticie.
2. faptă crudă, sălbatică, violentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. francescanesimo)
1. mişcare religioasă care îmbina predica pocăinţei şi a ascetismului sever cu aceea a simplităţii evanghelice, a blândeţii şi a dragostei pentru toate vieţuitoarele firii.
2. caracter franciscan (al artei).