bobina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bobiner)

1. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină.

bobină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bobine)

1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el.
2. mosor.
3. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic.
4. ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier.

bobinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bobinage)

1. acțiunea de înfășurare a sârmei sau a unui material flexibil pe bobine; (prin metonimie) set de fire înfășurate; bobinare.
2. (concretizat) totalitatea bobinelor unei mașini, ale unui aparat electric etc.

bobinator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. baboneur)

1. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice.
2. s. f. mașină de bobinat.
3. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine.

dezbobina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. débobiner)

1. a desfășura (firul de pe) o bobină.

portbobină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. porte-bobine)

1. suport pentru bobinele de cablu telefonic de campanie.

rebobina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rebobiner)

1. a bobina din nou (o mașină electrică).
2. a readuce o bandă perforată sau magnetică ori un film în poziția inițială sau dorită.

bobina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bobiner)

1. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină.

bobinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bobinage)

1. acțiunea de înfășurare a sârmei sau a unui material flexibil pe bobine; (prin metonimie) set de fire înfășurate; bobinare.
2. (concretizat) totalitatea bobinelor unei mașini, ale unui aparat electric etc.

bobinator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. baboneur)

1. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice.
2. s. f. mașină de bobinat.
3. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine.

bobină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bobine)

1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el.
2. mosor.
3. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic.
4. ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier.

derulator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (derula + -tor)

1. dispozitiv servind pentru derularea și rebobinarea peliculei cinematografice.
2. ansamblu de organe într-un calculator electronic, casetofon etc. care permit reluarea și derularea benzii magnetice; derulor (2).
3. desfășurător de (credite etc.).

dezbobina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. débobiner)

1. a desfășura (firul de pe) o bobină.