Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classe, germ. Klasse)
1. grup de obiecte, fenomene, fiinţe cu însuşiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însuşiri comune care satisfac o condiţie sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie, acelaşi rol în organizarea muncii , acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, o psihologie şi o conştiinţă socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură şi ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învăţământ, cuprinzând elevi de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleaşi materii.
7. sală în care se ţin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémorragie)
1. scurgere de sânge cauzată de ruperea unui vas sangvin.
2. (fig.) pierdere a ceea ce este esenţial pentru viaţa sau bogăţia unei ţări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. hobbism)
1. filozofia lui Thomas Hobbes, care reduce bogăţia însuşirilor senzoriale ale materiei la proprietăţi geometrice şi mecanice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manuélin)
1. stil ~ = stil dezvoltat în arta şi arhitectura portugheză de la sfârşitul sec. XV şi începutul sec. XVI, caracterizat prin bogăţia sculpturii ornamentale, plasată pe structuri gotice, cu influenţe romane, maure şi orientale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (it. pittoresco, fr. pittoresque)
1. I. care impresionează, încântă privirile prin varietatea formelor şi bogăţia coloritului; încântător, minunat.
2. (înv.) care aparține sau se referă la pictură; pictural.
3. care este potrivit ca subiect pentru o pictură.
4. (despre stil, limbă, opere literare etc.) care înfățișează lucrurile, ființele în imagini expresive, colorate, picturale.
5. care reprezintă specificul unei țări, al unui popor, al unei regiuni, al unei categorii sociale etc.
6. care are un aspect original, un caracter colorat, exotic, bine marcat.
7. II. natura a ceea ce are caracter, este expresiv, are farmec, în special din punct de vedere vizual.