Dictionar

boli

Parte de vorbire:  vb. intr. (pop. și fam.)  
Etimologie: (slav. bolĕti)

1. a zăcea bolnav (la pat), a fi bolnav timp îndelungat.
2. (expr.) a ~ cu inima = a suferi moral.
 

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).
 

bolid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bolide)

1. meteorit de dimensiuni mari care se aprinde când trece prin atmosferă.
2. (fig.) obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză.
 

bolire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (boli)

1. problemă de sănătate la o ființă vie; boală.
2. zăcere la pat (din cauza unei boli); bolit.
 

bolivar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. bolivar)

1. unitatea monetară a Venezuelei.
 

bolivian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (Bolivia + -an, cf. fr. bolivien)

1. I. referitor la Bolivia.
2. II. locuitor sau originar din Bolivia.
 

boliviancă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bolivian + -că)

1. locuitoare sau originară din Bolivia; boliviană.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.
 

aboliționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
 

abolițiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abolition, lat. abolitio)

1. abolire, desființare, suprimare.
 

abracadabra

Parte de vorbire:  interj., s.  
Etimologie: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiștii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.