Dictionar

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

aclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aclinique)

1. în care înclinația câmpului magnetic este nulă.
2. (despre boli) fără manifestări clinice.
 

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuțit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluție rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuțit.
5. (bot.) cu vârf scurt și ascuțit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuțita (tulpină).
 

amibian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amibien)

1. (despre boli) cauzat de o amibă.
2. specific amibelor.
 

asimptomatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asymptomatique)

1. (despre boli) fără simptom clinic.
 

bacilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacillaire)

1. referitor la bacili; (despre boli) provocat de bacili.