Dictionar

Rezultate secundare (Boli;):

Aboli

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică).


Bolid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bolide)

1. meteorit de dimensiuni mari care se aprinde când trece prin atmosferă.

2. (fig.) obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză.


Bolivar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. bolivar)

1. unitatea monetară a Venezuelei.


Bolivian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (Bolivia + -an, cf. fr. bolivien)

1. I. referitor la Bolivia.

2. II. locuitor sau originar din Bolivia.


Boliviancă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bolivian + -că)

1. locuitoare sau originară din Bolivia; boliviană.


Boliviano

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. boliviano)

1. vechea unitate monetară a Boliviei, astăzi peso.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Aboliţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.

2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.

3. II. partizan al aboliționismului.

4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.


Aboliţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abolition, lat. abolitio)

1. abolire, desființare, suprimare.


Abracadabra

Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)

1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.

2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.