Dictionar

Rezultate secundare (Boltit.):

Boltit; arcuit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT fornicatus

2. FR voûté; arqué; bombé

3. EN fornicate; arched; gibbous; voulted

4. DE gewölbt; wölbig; bogig

5. RU выпуклый; буrорчaтый; приподнятый; выrнутый

6. HU ívelt, boltozatos


Agger

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. agger)

1. (antic.) terasament de pământ, pietre sau arbori care protejează zidul de incintă al castrelor romane.

2. (antic.) termen roman antic folosit pentru terasamentele înălțate și boltite ale drumurilor romane.


Arcosolium

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. arcosolium)

1. nişă arcuată funerară într-o biserică sau catacombă.

2. tombă plasată într-o nișă boltită.


Cardium

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cardium)

1. gen de moluşte cu cochilia ovală, subţire, foarte boltită.


Criptoportic

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cryptoportique)

1. (la romani) galerie subterană boltită destinată circulației și comerțului.


Cupolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupole)

1. boltă semisferică a unui edificiu.

2. structură anatomică în formă de boltă.

3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, paraşute etc.

4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg.


Curb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courbe, lat. curvus)

1. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit.

2. s. f. linie care reprezintă grafic o relaţie între două mărimi variabile.

3. cotitură în formă de arc.

4. (despre vehicule) a lua ~a = a vira.

5. linie care descrie grafic fazele succesive ale variaţiilor unui fenomen.

6. ~ de nivel = linie care uneşte punctele cu aceeaşi altitudine ale unei suprafeţe de teren; izohipsă.