Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonbonnerie)
1. magazin unde se vând bomboane.
2. ramură a industriei alimentare care se ocupă cu fabricarea bomboanelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonbonnière)
1. vas mic, cutie pentru bomboane.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. confiserie)
1. local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată et cetera); cofetărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornet)
1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.
2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică uşoară şi de jaz.
3. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.
4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diamalz)
1. extract de malţ uscat, folosit la prepararea bomboanelor, în patiserie şi în industria textilă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fondant)
1. adj. care se topește (în gură).
2. bomboană ~ă (și s. f.) = bomboană cu fondant.
3. s. m. aditiv care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților.
4. medicament care ajută la reducerea unei inflamații.
5. compoziție aromatică asemănătoare șerbetului, rezultată prin fierberea unui amestec de zahăr, apă și glucoză, ca umplutură pentru bomboane etc.