Dictionar

Rezultate secundare (Bonetă):

Bonetă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonnet)

1. scufie pe care o poartă copiii şi bătrânii; tichie.

2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc.


Bonetă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonnette)

1. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate.


Apex

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. apex)

1. creştet, vârf.

2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.

3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.

4. bonetă a flaminilor, la romani.

5. mitra vechilor regi şi satrapi perşi.


Capişon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capuchon)

1. bonetă de lână, din stofă groasă, cu unul sau două colţuri.

2. (constr.) apărătoare la coşul de fum.

3. harnaşament de protecţie a capului şi gâtului contra insolaţiei la caii de curse.


Coifură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coiffure)

1. denumire generică pentru bonetă, caschetă, cască etc.


Frigian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: ( fr. phrygien)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Frigia.

2. (s. f.) limbă indo-europeană veche, înrudită cu traca, cunoscută din inscripțiile cu caractere grecești.

3. bonetă = bonetă cu vârful ascuțit întors spre față, purtată în antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789 ca simbol al libertății.


Pileus

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. pileus)

1. bonetă conică din stofă moale, purtată de greci şi mai ales de nobilii daci, ca semn distinctiv al rangului lor.

2. pălăria ciupercilor, care poartă organele de fructificaţie.


PILEI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. pileus „căciulă, cușmă”)

1. „scufie, bonetă”.