Rezultate secundare (Bonetă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonnet)
1. scufie pe care o poartă copiii şi bătrânii; tichie.
2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonnette)
1. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. apex)
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi şi satrapi perşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capuchon)
1. bonetă de lână, din stofă groasă, cu unul sau două colţuri.
2. (constr.) apărătoare la coşul de fum.
3. harnaşament de protecţie a capului şi gâtului contra insolaţiei la caii de curse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coiffure)
1. denumire generică pentru bonetă, caschetă, cască etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( fr. phrygien)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Frigia.
2. (s. f.) limbă indo-europeană veche, înrudită cu traca, cunoscută din inscripțiile cu caractere grecești.
3. bonetă ~ă = bonetă cu vârful ascuțit întors spre față, purtată în antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789 ca simbol al libertății.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. pileus)
1. bonetă conică din stofă moale, purtată de greci şi mai ales de nobilii daci, ca semn distinctiv al rangului lor.
2. pălăria ciupercilor, care poartă organele de fructificaţie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. pileus „căciulă, cușmă”)