botanică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. botanique)

1. știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor.

botanica

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT botanica
2. FR botanique
3. EN botany
4. DE Botanik; Pflanzenkunde; Pfanzenlehre; Lehre und Wissenschaft von den Pflanzen
5. RU ботaникa
6. HU botanika, növénytan, füvészet

agrobotanică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobotanique)

1. botanică agricolă.
2. studiul plantelor agricole.

astrobotanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrobotanique)

1. ramură a exobiologiei care studiază viața plantelor de pe alte planete.

botanică agricolă; agrobotanică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agrobotanica
2. FR agrobotanique
3. EN agrobotany; agricultural botany
4. DE Agrobotanik
5. RU arроботaникa
6. HU mezőgazdasági botanika

citobotanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cytobotanique)

1. studiul celulelor vegetale.

Cod Internațional de Nomenclatură Botanică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Codex Internationalis Nomenclaturae Botanicae
2. FR Code International de la Nomenclature Botanique
3. EN International Code of Botanical Nomenclature
4. DE Internationaler Code der Botanischen Nomenklatur
5. RU Междунaродный Кодекс Ботaнической Номенклaтуры
6. HU Nemzetközi Botanikai Nevezéktani Szabályzat

cosmobotanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cosmo- + botanică)

1. ramură a exobiologiei care își propune să producă alimente de natură vegetală în condițiile sistemului biologic închis de la bordul navelor cosmice.

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.

agrobotanică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobotanique)

1. botanică agricolă.
2. studiul plantelor agricole.

alpinariu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. alpinum)

1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.

anemocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anémochorie)

1. (botanică) mod de dispersie a semințelor sau a diasporilor de către vânt.

anemogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anémogamie)

1. (botanică) un tip de polenizare care necesită acțiunea vântului; anemofilie.

astrobotanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (engl. astrobotanist)

1. specialist în astrobotanică.