Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabaptisme)
1. sectă religioasă care nu recunoaşte valoarea botezului la copii.
2. doctrină creștină care susține că botezul ar trebui să fie administrat numai copiilor care au atins vârsta rațiunii, iar creștinii botezați înainte de această vârstă ar trebui să fie botezați din nou.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anabaptiste)
1. I. referitor la anabaptism, mișcare creștină sectară care respinge botezul copiilor.
2. care aparține anabaptismului; care este specific anabaptismului.
3. II. adept al anabaptismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baptisme)
1. doctrină a unei secte creştine protestante care nu admite botezul decât la vârsta adultă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. baptisterium, fr. baptistère)
1. bazin de înot în termele antice.
2. capelă pentru botez în bisericile catolice; bazin la botezul prin scufundare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catéchumène)
1. adult care primeşte învăţătura religioasă în vederea botezului (în creştinismul primitiv).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confirmation, lat. confirmatio)
1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit şapte ani.
2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtăşanie.