Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabaptisme)
1. sectă religioasă care nu recunoaşte valoarea botezului la copii.
2. doctrină creștină care susține că botezul ar trebui să fie administrat numai copiilor care au atins vârsta rațiunii, iar creștinii botezați înainte de această vârstă ar trebui să fie botezați din nou.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catéchumène)
1. adult care primeşte învăţătura religioasă în vederea botezului (în creştinismul primitiv).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confirmation, lat. confirmatio)
1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit şapte ani.
2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtăşanie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (penticostal + -ism)
1. sectă religioasă care acordă o importanţă doctrinară centrală botezului cu Duhul Sfânt şi ai cărei membri, prin asceză şi prin alţi stimuli psihici, îşi produc o stare de extaz şi de convulsii.