Dictionar

boxer 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boxeur)

1. sportiv care practică boxul1 (1).
 

boxer 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boxer, germ. Boxer)

1. câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată și părul scurt, aspru.
 

boxeri

Parte de vorbire:  s.m.pl.  
Etimologie: (fr., engl. boxers)

1. poreclă dată de europeni chinezilor participanți la răscoala din 1899-1901.
 
 

bantam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bantam)

1. rasă de găini pitice, originare din insula Java.
2. (box) categoria „cocoș” (boxeri cu o greutate între 51 și 54 kg).
 

boxa 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (boxă)

1. a împărți o încăpere în boxe.
 

cnocdaun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. knock-down)

1. situație în care boxerul trântit la podea se ridică înainte ca arbitrul numere până la zece.