Dictionar

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 
 

macrofanerofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (macro- + fanerofite)

1. specii de fanerofite arborescente uriașe: bradul, plopul, stejarul etc.
 

pinacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pinacées)

1. familie de conifere, cuprinzând arbori rășinoși din specia bradului; abietacee.
 

abietin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. abietinus)

1. asemănător cu bradul.
2. care crește pe/sau între brazi.