Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.f. pl., IV. s.m.
Origine: (fr. brahmane)
1. I. referitor la brahmanism; brahmanic.
2. II. membru al castei preoţeşti, prima dintre cele patru caste indiene.
3. III. imnuri vedice şi comentariul lor; comentarii ale vedelor cuprinzând şi numeroase tradiţii şi legende populare.
4. IV. unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin, bramin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brahmanique)
1. referitor la brahmani; brahman (I).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brahmanisme)
1. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.f. pl., IV. s.m.
Origine: (fr. brahmane)
1. I. referitor la brahmanism; brahmanic.
2. II. membru al castei preoţeşti, prima dintre cele patru caste indiene.
3. III. imnuri vedice şi comentariul lor; comentarii ale vedelor cuprinzând şi numeroase tradiţii şi legende populare.
4. IV. unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin, bramin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brahmanique)
1. referitor la brahmani; brahman (I).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brahmine)
1. soţie de brahman; brahmană.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. bramino)
1. preot, membru al castei sacerdotale, prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma; brahman.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sanscr. carvaka)
1. şcoală materialistă şi ateistă indiană care afirmă că la temelia lumii se află patru principii: aerul, focul, apa şi pământul şi respinge temeiurile religiei vedice şi brahmanice, propovăduind idealul etic al desfătării raţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. guru)
1. preceptor religios la brahmani.
2. mentor spiritual.