Dictionar

abranhial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. abranchial)

1. (despre respiraţie) care nu se face prin branhii.
 

BRANHI-, BRANHIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. branchi/o/-, cf. lat. bronchia, gr. brankhia)

1. „branhii”.
 

branhial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. branchial)

1. referitor la branhii; de branhie.
 

lepidosiren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lépidosirène)

1. peşte specific fluviului Amazon, care respiră prin branhii şi plămâni.
 

odonate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. odonates)

1. ordin de insecte (libelule) cu aripi bogate în nervuri, cu ochi mari şi picioare care nu ajută la mers şi a căror larvă, acvatică, respiră prin branhii rectale.
 

opercul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opercule, lat. operculum)

1. membrană osoasă care acoperă şi protejează branhiile la peşti.
2. organ care închide scoica anumitor moluşte.
3. strat subţire care închide celulele larvelor albinelor.
4. (bot.) căpăcel cu care se termină capsula la muşchi.