Dictionar

brațetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. /a/ braccetto)

1. a merge (cu cineva) la ~ = a merge (cu cineva) de braț.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

abrahie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrachie)

1. (med.) lipsă congenitală a brațelor.
 

abrahiocefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrachiocéphalie; cf. gr. a - fără, brachion - braț, kephale - cap)

1. (med.) lipsă congenitală a brațelor și a capului.
 

acefalobrahie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalobrachia)

1. monstruozitate congenitală, lipsa capului și a brațelor.
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

acropodiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropode)

1. partea terminală a membrelor la vertebrate.