Dictionar

Bridă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bride)

1. gaică de stofă, de aţă etc. prin care se trece cordonul.

2. piesă metalică care leagă arcurile de osii.

3. legătură din (sârmă de) oţel pentru solidarizarea unor piese asamblate.

4. coroană metalică la îmbinarea tuburilor.

5. mănunchi de fibre conjunctive, format în organism ca urmare a unui proces inflamator; aderenţă.


Debrida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débrider)

1. (med.) a suprima bridele care comprimă un organ.

2. a lărgi o plagă accidentală.


Hibrida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hybrider)

1. a încrucişa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda.


Monohibrida

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. monohybrider)

1. (biol.) a încrucişa doi genitori din aceeaşi specie care diferă printr-un singur caracter ereditar.


Nebridă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nébride)

1. piele de ied purtată de zeul Dionysos, de satiri şi menade, în timpul misterelor eleusine.


Specie hibridă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT species hybrida

2. FR espèce hybride

3. EN species-hybrid

4. DE Artbastard

5. RU межвидовой rибрид

6. HU hibrid faj


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Alopoliploidie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allopolyploïdie)

1. existenţa în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi de la diferite specii, prin hibridare.


Amfidiploidie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphidiploïdie)

1. apariţie în celulele somatice, în urma hibridării, a unor seturi de cromozomi diploizi, de la ambii genitori.


Bastarda

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. bastardieren)

1. (agronomie) a încrucișa animale sau plante, de soiuri sau de rase diferite, pentru a forma hibrizi; a hibrida.


Cacogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cacogenèse, cf. grec. kakos „rău” + genesis „naștere”)

1. dezvoltare anormală a unei structuri sau formații anatomice.

2. (nozologie) formare monstruoasă de la naștere.

3. incapacitate de hibridare.


Dihibrid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dihybride)

1. hibrid rezultat din dihibridare.