Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anglo-saxon)
1. s. m. f. pl. populaţii germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-V
2. adj. care aparţine anglo-saxonilor.
3. limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. commonwealth „prosperitate comună”)
1. confederație liberă de națiuni, în mare parte vorbitoare de limbă engleză, care făceau parte din Imperiul Britanic înainte de dispariția acestuia.
2. organizație interguvernamentală formată din 56 de state membre, aproape toate fiind foste teritorii ale Imperiului Britanic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. crotta, lat. chrotta)
1. vechi instrument de coarde cu arcuş, cutie ovoidală cu fundul plat, cu 3-6 coarde, pe care arcuşul le făcea să vibreze simultan, la populaţiile britanice din Țara Galilor; crut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. dominion)
1. stat, teritoriu care făcea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurându-se de o anumită independenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fenian)
1. adept al unei mişcări de eliberare irlandeze, îndreptată împotriva dominaţiei britanice.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. yard)
1. unitate de măsură a lungimii (sistemul imperial britanic), folosită încă în Statele Unite, definită ca exact 0,9144 metri din 1959.