Dictionar

 
 
 

brun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brun)

1. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-închis.
2. adj., s. m. f. (om) cu părul negru și ten negricios; brunet, oacheș.
 

brun-roșietic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (din brun + roșietic)

1. nuanță de maro.
 
 

almandin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanadin)

1. granat de culoare roșie-brună din șisturile cristaline și aluviuni, abraziv sau piatră semiprețioasă.
 

andaluzit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andalousite)

1. silicat natural de aluminiu, roz sau brun, cristalizat rombic.
 

andradit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. andradite)

1. varietate de granat incolor sau brun, verde, negru, translucid.
 
 

ascochitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ascochytae+-oză)

1. boală a plantelor produsă de unele ciuperci, prin pete galben-cenușii sau brune ce apar pe frunze, tulpini și fructe.
 

bauxită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bauxite)

1. rocă sedimentară roșie-brună, bogată în silicați de aluminiu, opal, caolinit etc..