Dictionar

brunet, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. brunet)

1. brun.
 

antracnoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthracnose)

1. boală a plantelor provocată de unele ciuperci microscopice parazite, care se manifestă prin pete brune sau roșietice pe frunze, tulpini și fructe.
2. (viticultură) boala viței de vie cauzată de o ciupercă care atacă florile, fructele și frunzele; cărbune, rugina neagră.
 

ascochitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ascochytae+-oză)

1. boală a plantelor produsă de unele ciuperci, prin pete galben-cenușii sau brune ce apar pe frunze, tulpini și fructe.
 

beladonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. belladone, it. belladonna)

1. plantă cu flori brune-violete și fructe negre care conține diverși alcaloizi (atropina etc.); mătrăgună.
2. medicament preparat din rădăcinile și din frunzele acestei plante.
 

brun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brun)

1. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-închis.
2. adj., s. m. f. (om) cu părul negru și ten negricios; brunet, oacheș.
 

carate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caraté)

1. dermatoză contagioasă sau cronică cauzată de o treponemă, care se manifestă prin erupții roșii, brune sau galbene.
 

cercosporioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cercosporiose)

1. boală a plantelor provocată de ciuperci, caracterizată prin apariția pe frunze a unor pete circulare brune sau albicioase.