Dictionar

brut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.
2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc.
 

brută

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. brute)

1. animal lipsit de rațiune.
2. (prin analogie) om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență, sensibilitate și morală; bestie.
3. (prin metaf.) partea animală care subzistă în om.
4. (neologism) (fig.) persoană care stăpânește incontestabil un domeniu.
 

brutal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brutal, lat. brutalis)

1. (și adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan.
 

brutalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brutalisme)

1. (arhitectură) tendința de utilizare a materialelor brute (beton, cărămidă etc.).
 

brutalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brutalité)

1. atitudine, purtare, vorbă brutală; grosolănie, violență.
 

brutaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brutaliser)

1. a trata cu brutalitate, a maltrata; a molesta.
 

abrutizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
3. (antonim) civilizator.
 

afinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (afina)

1. acțiunea de a afina; afinaj.
2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea.
 

agresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.
2. folosire a forței armate de către un stat sau o coaliție de state împotriva suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acțiune exterioară care primejduiește echilibrul și integritatea unui sistem viu.
 

angor

Parte de vorbire:  s.f. inv.  
Etimologie: (fr., lat. angor)

1. (med.) durere brutală și angoasantă; angină pectorală.
2. (expr.) ~ pectoris = anghină pectorală.
 

animalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.
2. (fig.) josnic, brutal, inuman.
 

animaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. animaliser)

1. tr., refl. a coborî în starea de animal; a (se) abrutiza.