Dictionar

Rezultate secundare (Brutal):

Brutal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brutal, lat. brutalis)

1. (şi adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan.


Brutalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brutalisme)

1. (arhitectură) tendința de utilizare a materialelor brute (beton, cărămidă etc.).


Brutalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brutalité)

1. atitudine, purtare, vorbă brutală; grosolănie, violenţă.


Brutaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. brutaliser)

1. a trata cu brutalitate, a maltrata; a molesta.


Brutalizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. brutaliza)

1. acțiunea de a brutaliza, rezultatul acestei acțiuni; maltratare.

2. (psih.) procesul de banalizare a violenței în societate.


Brutalizat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. brutaliza)

1. adj. tratat într-un mod brutal; maltratat.

2. s.n. purtare nemiloasă, tratament rău, aspru; maltratare.


Agresiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.

2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.

3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.

4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.


Angor

Parte de vorbire: s.f. inv.
Origine: (fr., lat. angor)

1. (med.) durere brutală și angoasantă; angină pectorală.

2. (expr.) ~ pectoris = anghină pectorală.


Animalic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. animalisch)

1. specific animalelor.

2. (fig.) josnic, brutal, inuman.


Brusca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. brusquer)

1. a trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi.

2. a grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ).


Brutalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brutalité)

1. atitudine, purtare, vorbă brutală; grosolănie, violenţă.


Brutaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. brutaliser)

1. a trata cu brutalitate, a maltrata; a molesta.