Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. braunite)
1. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sous-bras)
1. bucată de pânză cauciucată sau din material plastic care se aplică la subsuoara hainelor, contra transpiraţiei.
Parte de vorbire: s.m. (invar.)
Origine: (târâie + brâu)
1. persoană care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară, (reg.) suflă-n-vânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blouse)
1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile.
2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului.
3. haină de protecţie purtată de muncitori în timpul lucrului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.f. pl., IV. s.m.
Origine: (fr. brahmane)
1. I. referitor la brahmanism; brahmanic.
2. II. membru al castei preoţeşti, prima dintre cele patru caste indiene.
3. III. imnuri vedice şi comentariul lor; comentarii ale vedelor cuprinzând şi numeroase tradiţii şi legende populare.
4. IV. unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin, bramin.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cingul/o/, cf. lat. cingulum)
1. „cordon, cingătoare, brâu”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collier)
1. şirag, colan de mărgăritare, de pietre preţioase etc. care se poartă la gât.
2. bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compitales, lat. compitalia)
1. sărbători romane care se celebrau în cinstea zeilor protectori ai răscrucilor de drumuri, imediat după Saturnalii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écoinşon)
1. ornament triunghiular cuprins între două arcade tangente legate la înălţime de un brâu orizontal; piatră care formează colţul ambrazurii unei ferestre sau uşi.
2. finisare a colţurilor unei încăperi.