Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. aphte)
1. ulceraţie superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antrostomie)
1. deschidere chirurgicală a unui antru, pentru drenare.
2. lărgire operatorie a deschiderii buzelor pentru uşurarea accesului în cavitatea bucală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armature, lat. armatura)
1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.
3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. breuvage)
1. introducere a unui medicament lichid în cavitatea bucală a unui animal cu ajutorul unei sticle cu gâtul lung.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. bucco-, cf. lat. bucca „obraz, gură”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chérubisme)
1. boală rară prin displazia fibroasă a maxilarului inferior, care dă feţei unui copil aspectul bucălat de îngeraş.