Dictionar

bucătăreasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bucătar + -easă)

1. femeie care are meseria de a găti mâncare; cea care pregătește, care gătește mâncarea; (reg.) bucătăriță.
 

bucătări

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (bucătar)

1. a găti, a prepara mâncare.
 

bucătărioară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bucătărie + -ioară)

1. diminutiv al lui bucătărie; bucătărie mică, chicinetă.
 

aleză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alèse, alaise)

1. bucată de pânză care se așterne peste cearșaf sub un bolnav sau copil mic.
2. țesătură impermeabilă folosită pentru a proteja un pat, o saltea.
 
 

amuzie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amusie, lat. amusia)

1. pierdere cu caracter patologic a capacității de a reproduce, de a recunoaște o bucată muzicală.
 
 
 

bancaizăn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bankeisen)

1. bucată de fier la bancul tâmplarului.
2. piesă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă.