bucla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. boucler)

1. tr., refl. a(-și) răsuci părul în bucle, a (se) cârlionța.

buclă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucle)

1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.

buclaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouclage)

1. (despre lână, stofe) faptul de a fi buclat.
2. totalitatea buclelor de pe suprafața unei pielicele de miel.

buclare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. bucla)

1. acțiunea de a (se) bucla; modelare în formă de buclă; ondulare.

debucla

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déboucler)

1. a desface buclele unui păr.
2. (electr.) a suprima într-o rețea buclată posibilitatea de alimentare cu energie electrică a unui consumator pe una din cele două căi de alimentare ale sale.
3. (antonim) a bucla.

parabuclă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. parabuckle)

1. (mar.) parâmă dispusă într-un anume mod, servind a manevra butoaiele pe punte, prin rostogolire.

astrahan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrakan)

1. pielicică de miel din rasa caracul, cu părul mătăsos și buclat.
2. haină de damă dintr-o astfel de blană.

bayou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. bayou)

1. canal ce traversează terenurile mlăștinoase.
2. lac în formă de semicerc pe bucla unui meandru.

buclaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouclage)

1. (despre lână, stofe) faptul de a fi buclat.
2. totalitatea buclelor de pe suprafața unei pielicele de miel.

bucle

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouclé)

1. adj. inv. (despre fibre, țesături) cu firul creț sau cu noduri.
2. s. n. fir creț; țesătură, stofă cu aspect buclat.

caracul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caracul)

1. rasă de oi cu blana buclată, neagră, asemănătoare cu astrahanul.
2. blăniță de miel din această rasă.

debucla

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déboucler)

1. a desface buclele unui păr.
2. (electr.) a suprima într-o rețea buclată posibilitatea de alimentare cu energie electrică a unui consumator pe una din cele două căi de alimentare ale sale.
3. (antonim) a bucla.