Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. béatifique)
1. care beatifică.
2. (s. m. f.) cel care trăieşte o bucurie spirituală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. evrika)
1. (exclamaţie de bucurie, la rezolvarea unei probleme dificile) am găsit!.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exulter, lat. exultare)
1. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exultant)
1. care exultă; care exprimă o bucurie arzătoare.
2. care este specific exultanței.
3. (antonime) (fig.) prăbușit, prostrat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exultance)
1. actul sau condiția de a simți o bucurie înălțătoare; mare bucurie pentru un succes, o victorie et cetera; exultaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gaudeamus, să ne bucurăm)
1. cântec bisericesc de bucurie.
2. cântec, imn al elevilor şi studenţilor absolvenţi.