Dictionar

Rezultate secundare (Bucură):

Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Ambuscat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.

2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.

3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucţie, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Autocefal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocéphale)

1. (religie) care se bucură de autocefalie; care se conduce singur; independent, (înv.) neatârnat.


Autonom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autonome, gr. autonomos)

1. care se bucură de autonomie; independent.


Autoritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autorité, lat. auctoritas)

1. putere, drept de a comanda, de a da dispoziţii, de a impune ascultare.

2. organ al puterii de stat competent ia măsuri şi emită dispoziţii.

3. reprezentant al acestei puteri.

4. influenţă, ascendent, prestigiu.

5. cel care se bucură de această influenţă, de acest prestigiu; somitate.