Dictionar

Rezultate secundare (Bucăţică):

Bulină (2)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. bulini)

1. capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; caşetă.

2. bucăţică rotundă de hârtie cu care se lipesc plicuri etc.

3. (pl.) desen rotund imprimat pe o ţesătură.

4. (var.) bulin.


Cvadrat

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Quadrat, fr. quadrat)

1. unitate de măsură în tehnologia tipografică tradiţională cu 48 de puncte (18,04 mm).

2. bucăţică de metal cu care se umplu golurile dintre cuvinte sau rânduri având această lungime.


Diamant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)

1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor şi transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră preţioasă, ca abraziv etc.

2. unealtă formată dintr-o bucăţică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se foloseşte la tăiatul sticlei.

3. linguriţă de metal cu suprafaţa exterioară acoperită cu ţăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică.

4. cel mai mic corp de literă de tipar.

5. extremitatea inferioară a fusului unei ancore.


Gumă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. gomme, it. gomma, lat. gummi)

1. substanță vâscoasă secretată de unele plante sau obținută sintetic, care se întărește în contact cu aerul.

2. bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră.

3. ~ de mestecat = bomboană din gumă, cu o glazură dulce, care se mestecă în gură.


Timbru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. timbre, it. timbro)

1. imprimat de dimensiuni mici care se lipește pe anumite acte oficiale, dovadă pentru plata unor impozite, taxe sau cotizații; imprimat aplicat pe scrisori reprezentând taxa de transport.

2. ștampilă care se aplică pe scrisori purtând locul și data plecării sau sosirii acestora.

3. ~ sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metal.

4. (med.) bucățică de hârtie, plastic etc. care se lipește pe piele, suport pentru o substanță cu rol terapeutic.

5. taxă reprezentând valoarea unui timbre, plătită în numerar unei administrații publice.

6. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un alt sunet produs în condiții de durată, înălțime și intensitate identice.

7. coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi.


Soiuz

Parte de vorbire: s.n. (reg.)
Origine: (rs. союзы)

1. bucățică de piele sau de talpă cu care se repară încălțămintea; flec.

2. (prin ext.) parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căpută.

3. (var.) suiuz.