Dictionar

acompania

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accompagner)

1. a susține cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăți muzicale.
2. a însoți pe cineva.
 

acompaniator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.
 

braza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. braser)

1. (tehnol.) a reuni două bucăți de metal prin brazură; a efectua o brazură.
 

brise-glace

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. brise-glace)

1. cuțit de spart gheața în bucăți.