Dictionar

dalai-lama

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dalaï-lama)

1. inv. șeful suprem al religiei budiste; marele lama.
 

hinduism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hindouisme, germ. Hinduismus)

1. religia cea mai răspândită în India, având la bază principalele dogme brahmaniste și budiste, pe care le combină cu diferite practici magice și supersitiții.
 

jainism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jaïnisme)

1. curent filozofico-religios al unei secte budiste din sudul Indiei, cu rit brahman, care are la bază principiul reîncarnării.
 

karma

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr., sancr. karma)

1. noțiune a filozofiei budiste care desemnează renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația acestora după moarte, în funcție de faptele săvârșite pe pământ; fatalitate, destin.
 

no

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nô)

1. dramă lirică japoneză în care renasc cântecul, poezia, dansul, pantomima și măștile, cu subiecte împrumutate din legendele șintoiste și budiste.
 

stupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stupa)

1. monument funerar hindus în care se păstrează cenușa sau relicvele unei căpetenii budiste.