Dictionar

Rezultate secundare (Buf,):

Buf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. buffo, fr. bouffe)

1. (despre opere muzicale sau dramatice) cu un caracter comic grotesc, caricatural.


Bufă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. buffa)

1. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc.


Bufal

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bufalo)

1. mamifer rumegător din familia bovideelor, asemănător cu boul.


Bufant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bouffant)

1. (despre pantaloni, mâneci etc.) cu bufă, umflat.


Bufet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffet)

1. mobilă în care se păstrează vesela şi tacâmurile.

2. local în care se vând mâncăruri reci şi băuturi care se servesc repede (consumate uneori în picioare); loc unde se vând prăjituri, mâncăruri reci, sandvişuri într-o instituţie, într-un teatru etc.

3. mâncăruri servite la un bufet (2).


Bufet-bar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bufet + bar)

1. bufet la care se servesc băuturi.


Arlechinadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arlequinade)

1. piesă în care arlechinul joacă rolul principal.

2. bufonerie de arlechin.

3. (p. ext.) faptă caraghioasă, ridicolă.


Arlechinesc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. arlechinesco)

1. care are caracterul sau manierele unui arlechin; (ca) de arlechin, caraghios; bufon, buf.

2. care se referă la arlechinadă.


Bahut

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. bahut)

1. cufăr mare din lemn căptușit adesea cu piele și accesorii, cu capac bombat, folosit în mod obișnuit în Evul Mediu pentru transport.

2. (prin ext.) dulap sau bufet de formă veche; scrin.


Baladin, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. baladin)

1. (în vechiul teatru francez) saltimbanc, bufon, comediant ambulant.

2. farsor, persoană pusă pe glume într-un loc public.


Bluzon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blouson)

1. veşmânt militar sau de sport, larg şi comod, bufant până la şolduri.


Buda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bouder)

1. a se arăta nemulţumit (faţă de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă.

2. (fam.) a face mutre (cuiva).