Dictionar

Rezultate principale (Bufet):

Bufet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffet)

1. mobilă în care se păstrează vesela şi tacâmurile.

2. local în care se vând mâncăruri reci şi băuturi care se servesc repede (consumate uneori în picioare); loc unde se vând prăjituri, mâncăruri reci, sandvişuri într-o instituţie, într-un teatru etc.

3. mâncăruri servite la un bufet (2).


Rezultate secundare (Bufet):

Bufet-bar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bufet + bar)

1. bufet la care se servesc băuturi.


Bufet-braserie

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bufet + braserie)

1. bufet cu specific de braserie.


Bufetier, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. buffetier)

1. persoană care conduce sau care servește la un bufet.


Bufeting

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. buffeting)

1. vibraţie neregulată rezultând dintr-o scurgere nestaţionară care se produce la avioane grele cu viteze joase, la avioane cu viraj sau în regim transsonic.


Bahut

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. bahut)

1. cufăr mare din lemn căptușit adesea cu piele și accesorii, cu capac bombat, folosit în mod obișnuit în Evul Mediu pentru transport.

2. (prin ext.) dulap sau bufet de formă veche; scrin.


Bufet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffet)

1. mobilă în care se păstrează vesela şi tacâmurile.

2. local în care se vând mâncăruri reci şi băuturi care se servesc repede (consumate uneori în picioare); loc unde se vând prăjituri, mâncăruri reci, sandvişuri într-o instituţie, într-un teatru etc.

3. mâncăruri servite la un bufet (2).


Bufetier, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. buffetier)

1. persoană care conduce sau care servește la un bufet.


Credenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. credenza, germ. Kredenz)

1. mobilă din evul mediu formată dintr-un corp aşezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanţi sculptaţi.

2. măsuţă, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă.


Lunch

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. lunch)

1. masă uşoară de prânz, care se serveşte la bufet.


Servantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. servante)

1. servitoare.

2. masă, bufet pe care se pun farfuriile şi tacâmurile necesare servirii unei mese.