buget

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. budget)

1. balanța veniturilor și cheltuielilor unui stat, a unei întreprinderi, instituții, familii pe o perioadă de timp determinată.
2. ~ de timp = timpul de care dispune un individ, o colectivitate pentru a rezolva anumite probleme.

bugetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. budgétaire)

1. referitor la buget, din (de) buget.
2. instituție ~ă = instituție ale cărei venituri se varsă integral în buget; exercițiu ~ = perioadă de executare a bugetului statului.

bugetare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. budgétisation)

1. acțiunea de a înscrie un venit, o cheltuială într-un buget previzional.
2. (antonim) debugetare.

bugetivor, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. budgétivore)

1. (depr.) care trăiește în mod parazitar din bugetul statului.
2. II. (depr.) persoană (sau instituție) care trăiește din bugetul de stat; (înv.) bugetofag.

minibuget

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + buget, cf. engl. minibudget)

1. buget mic, de austeritate.
2. (Marea Britanie) declarație bugetară propusă de guvern între bugetele anuale, care implică măsuri economice speciale.

articol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
4. obiect de comerț.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program.

bugetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. budgétaire)

1. referitor la buget, din (de) buget.
2. instituție ~ă = instituție ale cărei venituri se varsă integral în buget; exercițiu ~ = perioadă de executare a bugetului statului.

bugetivor, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. budgétivore)

1. (depr.) care trăiește în mod parazitar din bugetul statului.
2. II. (depr.) persoană (sau instituție) care trăiește din bugetul de stat; (înv.) bugetofag.

dezechilibra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déséquilibrer)

1. refl. a-și pierde echilibrul.
2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata.
3. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile.

disponibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disponibilité)

1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil.
2. lucru de care se poate dispune; rezervă.
3. ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash.
4. principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție.
5. situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel.
6. a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post.
7. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit.
8. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte.

echilibra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. équilibrer)

1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni.
2. tr. a efectua o echilibrare.
3. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile.