Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bulgar + -ism)
1. cuvânt (sau expresie, construcție) împrumutat din bulgară.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (bulgar + -iza)
1. a (se) asimila cu populația bulgară; a (se) face bulgar; a (se) bulgări.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bulgariza)
1. acțiune care urmărește să dea un caracter bulgar.
2. fenomen sociocultural care presupune adoptarea culturii, tradițiilor și modului de viață bulgar; asimilare de către bulgari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bulgar + -oaică)
1. femeie care face parte din populația de bază a Bulgariei (sau este originară de acolo).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cf. Bogomil - preot bulgar)
1. (religie) cel care aparținea unei secte eretice maniheiste care a apărut în secolul al X-lea în Bulgaria și s-a răspândit până la începutul secolului al XIII-lea în Asia Mică și Peninsula Balcanică; adept al bogomilismului.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. argilă expandată, obţinută prin concasarea bulgărilor rezultaţi din arderea argilelor feruginoase, servind la prepararea betoanelor uşoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glomérule)
1. organ format dintr-un vas de sânge sau țesut limfoid cu aspect de ghem.
3. bulgăr mic de pământ de diferite forme și mărimi.
4. inflorescență globulară constituită din flori inserate pe un peduncul foarte mic.
5. fruct compus provenind dintr-o astfel de inflorescență.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (tracomanie)
1. I. referitor la tracomanie (pseudoștiință naționalistă, întâlnită la bulgari și români, care susține că tracii erau un fel de rasă stăpână europeană).
2. II. adept al tracomaniei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. ţar)
1. titlu dat vechilor împăraţi ai Rusiei şi vechilor suverani ai sârbilor şi bulgarilor.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (disc + -ui)
1. a ara superficial solul (pentru mărunțirea bulgărilor, afânare, distrugerea buruienilor, dezmiriștit etc.) cu ajutorul discuitorului, al plugului cu disc etc.