Rezultate secundare (Bulă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boule, lat. bulla)
1. băşică de aer sau de alt gaz în masa unui lichid ori a unui solid.
2. leziune elementară a pielii, sub formă de veziculă de mari dimensiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulle, lat. bulla)
1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre.
2. (ant. şi evul mediu) pecete de metal, bombată, care se ataşa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran.
Parte de vorbire: I. vb. refl., II. vb. tr. (familiar)
Origine: (bulan + -i)
1. I. (cu conotație sexuală) a (se) pipăi.
2. II. a lovi pe cineva în picior.
Parte de vorbire: adj., s.f. (pl. -oase)
Origine: (bulan + -oasă)
1. (femeie) care are picioare lungi și frumoase.
2. (femeie) care are picioare groase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. confabulare)
1. (glumeţ) a conversa, a pune la cale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déambuler)
1. a merge fără un scop precis, după propria fantezie sau poftă, a rătăci.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatocyte)
1. globulă roşie fără materia colorantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. actaeonella)
1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affabulation, lat. affabulatio)
1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acţiunea unei opere literare; fabulaţie (3).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agranulocyte)
1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.