Dictionar

șarlatan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. charlatan)

1. om necinstit, care înșală buna-credință a cuiva; pungaș, escroc, impostor.
 

înșelăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (înv., reg.)  
Etimologie: (înșela + /ă/cios)

1. care induce în eroare și abuzează de buna-credință a cuiva; înșelător.
 

înșelător, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (înșela + -ător)

1. I. care induce în eroare, care înșală; iluzoriu, deluzoriu.
2. care abuzează de buna-credință a cuiva; care amăgește, amăgitor.
3. II. persoană necinstită, care trăiește din înșelătorii; escroc, pungaș.
 

loialmente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. loyalement)

1. în mod sincer.
2. cu loialitate, cu bună-credință; conform loialității.