Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dot)
1. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. embargo)
1. act prin care un stat interzice în caz de conflict ieșirea din porturile sale a navelor străine sau reține forțat bunurile de orice fel aparținând unui stat străin și le sechestrează.
2. interzicerea de către un guvern a importului de mărfuri în țara respectivă sau a exportului de mărfuri, aur etc. din țara respectivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ergologie)
1. ştiinţă despre bunurile materiale ale culturii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exproprier)
1. a deposeda pe unul ori mai mulţi proprietari de bunurile care le aparţin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fouriériste)
1. I. referitor la fourierism (sistem politic, economic și social conceput de Charles Fourier, format din falanstere (asociații) de producători și consumatori, care urmau să-și pună în comun bunurile și munca).
2. II. adept al fourierismului; falansterian.