OK
X
bunuț, -ă
Parte de vorbire:
adj. (pop., fam.)
Etimologie: (bun + -uț)
1.
diminutiv
al
lui
bun;
bunișor.
2.
(expr.)
bun-~
=
foarte
bun.
bunișor, -oară
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (bun + -ișor)
1.
diminutiv
al
lui
bun;
bunicel,
(pop.)
bunuț.
2.
destul
de
bun;
care
este
aproape
bun;
mai
bun
decât
rău.