Rezultate secundare (Bunăvoie;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autoclaustrer)
1. refl. a se claustra singur, de bunăvoie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + izola)
1. refl. a se izola de bunăvoie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aventureux, it. aventuroso)
1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.
2. (despre oameni) înclinat să se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.
3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acţiuni îndrăzneţe şi riscante.
4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).
5. plin de riscuri (ex. proiect ~).
6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.
7. predispus la aventuri amoroase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bénévole, lat. benevolus)
1. făcut de bunăvoie, nesilit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. charitable)
1. care dă dovadă de caritate; care ajută, care dă de bunăvoie; milos, generos.
2. care este inspirat de caritate față de aproapele său; care își are izvorul în caritate; caritativ.
3. (antonime) egoist, inuman, neomenos, nemilos.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cesi/une/ + -ona)
1. a face o cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva.