Dictionar

Rezultate secundare (Bunăvoință.):

Acrimonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.

2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.

3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.


Afabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)

1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.

2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.

3. (antonim) acrimonie.


Condescendenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condescendance)

1. atitudine plină de consideraţie, de respect, atenţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; amabilitate; deferenţă.

2. (peior.) bunăvoinţă cu aer de dispreţ, aroganţă, superioritate.


Epilog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)

1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.

2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând câștige bunăvoința publicului.

3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.

4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.


Favoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faveur, lat. favor)

1. avantaj, bunăvoinţă care se acordă cu preferinţă cuiva.

2. în ~a cuiva = în avantajul cuiva.

3. afecţiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană.


Graţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grâce à)

1. drăgălășenie, gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări).

2. (pl.) atitudini, cuvinte drăgălașe.

3. bunăvoință, favoare.

4. a intra în ~ ile cuiva = a obține bunăvoința cuiva.

5. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui.

6. stare de ~ = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică.

7. lovitură de ~ = lovitură care aduce sfârșitul, moartea.

8. (mit.) fiecare dintre cele trei zeități care personificau grația și frumusețea feminină.

9. prep. cu ajutorul, datorită.