Dictionar

Rezultate secundare (Burgheză):

Convergenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convergence)

1. faptul de a converge.

2. teoria ~ţei = teorie burgheză care preconizează evoluţia celor două sisteme social-economice şi politice, socialismul şi capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluţia socială.

3. proprietate a unui fascicul de radiaţii de a-şi micşora secţiunea, concentrându-se într-un singur punct.

4. însuşire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente.

5. (mat.) proprietate a unui şir şi a unei serii de a fi convergente.

6. (biol.) apariţie, în cursul evoluţiei, a unor caractere structurale sau funcţionale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleaşi condiţii de viaţă.


Democraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocratie, gr. demokratia)

1. formă de organizare politică a societăţii care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor.

2. ~ sclavagistă = tip de democraţie în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă se asigure libertatea şi egalitatea generală a cetăţenilor în faţa legilor; ~ populară = formă de democraţie apărută într-o serie de ţări din Europa şi Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparţine clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toţi membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului şi de viaţa internă de partid; ~ economică = democraţie care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi (inclusiv manageri), liber şi expres aleşi ai poporului, la conducerea şi realizarea procesului de producţie, repartiţie şi schimb la toate nivelurile economiei.


Fiziocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. physiocratie)

1. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franţa, care respinge intervenţia statului în economie, susţinând în societatea umană există o „ordine naturală”; fiziocratism.


Independent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indépendant)

1. adj. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom.

2. ~ de = fără a ține seama de...

3. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale.

4. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii.


Keynesism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. keynésianisme)

1. doctrina economică a lui Keynes și a adepților săi.

2. poziție economică conform căreia statul ar trebui stimuleze în mod activ creșterea economică și îmbunătățească stabilitatea în sectorul privat prin dobânzi, impozitare și proiecte publice.

3. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice.


Neoclasic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. néo-classique)

1. referitor la neoclasicism.

2. stil ~ = stil care are ca model arta şi arhitectura clasică.

3. curent ~ = curent în ştiinţa economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice.